Samudaripen – Holocaustul romilor

Samudaripen – Holocaustulul romilor

 

La 2 august se sărbătorește Ziua naţională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor – Samudaripen. Aceasa zi a fost aleasă pentru a comemora memoria victimelor de etnie romă ale Holocaustului. Vă las aici o analiză care demonstrează că acești oameni au suferit  în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cele mai crunte suferințe din dorința unor lideri politici care doreau să extermine această etnie. Acestă analiză este pentru cei care încă se îndoiesc de veridicitatea Holocaustului romilor.

 

Analiza deportării rromilor în Transnistria,1941-1942

IPOTEZA:

În această lucrare imi propun să discut fenomenul de Holocaust care a cuprins întreaga etnie rromă.Totodată, voi evidenṭia  faptul că alături de evrei si rromii au fost victime ale Holocaustului, prea puṭin menṭionate în evenimentele celui de al Doilea Război Mondial.

Îmi propun să subliniez motivele care au dus la genoocid si care au afectat propria comunitate  cele patru semnificaṭii din limba Romani raportate la genocidul rromilor.

SITUAṬIA RROMILOR ÎN PERIOADA INTERBELICÃ ÎN ROMÂNIA:

Înainte de regimul antonescian comunitatea rromilor nu reprezenta o problemă de ordin politic in ciuda faptului că era declarat un grup etnic separat prin recensământ cu limba sa proprie, fiind trataṭi mai mult ca un grup social decat etnic.Această comunitatea avea chiar si lideri reprezentanṭi în partidele politice începand cu anul 1938.

Procesul de integrare a rromilor s a datorat reformei agrare si procesului de sedentarizare,aceṣtia având acelaṣi  statut cu ṭăranii români. Dezvoltarea socială si economică a acestei etnii a dus la apariṭia unor oameni de cultură în cadrul comunitaṭii, astfel formându -se Uniunea Generala a Rromilor din România in anul 1933.

INIṬIATIVA SEPARÃRII ETNIEI RROME DE CELELALTE GRUPURI:

Sustinatorii eugenismului si ai biopoliticii precum, Iordache Facaoaru si Gheorghe Facaoaru considerau etnia rroma un pericol pentru puritatea rasiala romanesca. Astfel s-au gasit solutii pentru exterminarea rromilor, precum izolarea lor in tabere de munca in scopul de a se intretine din rodul munii lor, masura care nu a fost indeplinita.

Exterminarea rromilor din gruparile din romani a fost dorita si de Garda de Fier prin publicarea unor legi ce vizau interzicerea casatoriei intre rromi si romani in vederea  opririi perpetuarii etniei. Articolul a fost publicat la 18 ianuarie 1941 in ziarul regional “Cuvantul”, dar nici aceasta nu a fost implementata.

MARESALUL  ANTONESCU SI  POLITICA SA:

Comparand procesul de purificare etnica instigat de legionary-“desiudizre, desfanariotizare         , destiganizare”, actiunile maresalului Antonescu au cu avut un mare impact in perioada 1942-1944, avand in vedere propaganda antisemista impotriva evreilor si rromilor.

In cadrul procesului din 1946 Antonescu declara ca decizia deportarii rromilor in Transnistria a fost una strict personala.Aceasta a fost transmisa doar verbal ministrilor si executata de Inspectoratul General al Jandarmeriei.

MOTIVELE DEPORTARII SI RECENSAMANTUL:

In urma Recensamantului din 25 mai 1942 s-au inregistrat 9471 rromi nomazi si 31438 rromi sedentari.Rolul recensamantului a fost acela de a descoperi rromii care reprezinta un pericol pentru comunitatecu precadere cei care aveau un trecut infractional sau care nu aveau o ocupatie din care sa se intretina,urmand ca autoritatile sa ii aiba sub supraveghere acestia neavand dreptul de a parasi judetul de care apartineau.

Acest recensamant a fost principalul instrument al deportarii.

Cauzele vehiculate in procesul deportarii au fost infractiunile comise de rromi sau rasismul, desi motivul veridic era acela ca deportarea facea parte din politica Maresalului Antonescu, dorindu-si o societate omogena care se incheaga prin deportarea grupurilor etnice si repatrierea romanilor din strainatate.Acesta insa nu a recunoscut, astfel in cadrul procesului din anul 1946 invoca motivul infractionalitatii: ,, Dupa mult investigatiuni s-a constat ca era vorba de tigani inarmati, multi ru arme de razboi, care faceau aceste atacuri.Toti tiganii acestia au fost deplasati.Cum domnul Alexianu avea nevoie de brate in Transnistria, am spus:deplasati-i in Transnistria, este hotararea mea”.

DEPORTAREA  RROMILOR IN TRANSNISTRIA:

Prima deportare a rromilor incepe la 1 iunie 1942 cu rromii nomazi.Operatiunea se incheie la 15 august 1942. Acestia au calatorit pe joc, cu carutele, drumul spre Transnistria durand cateva saptamani.

Pana la 2 octombrie 1942 s au inregistrat 11.441 de rromi nomazi deportati, dintre care 2352 de barbati, 2375 femei, 6714 copii.

Dintre rromii sedentari sunt deportati cei considerati “indezirabili”, 12.497.. Ulterior, s-a renuntat la planul initial ce consta in transportarea acestora pe apa si s-a ales evacuarea cu trenul. Din cei 18 941 au fost deportati in septembrie 1942 doar 13 176.

Ultima deportare s-a efectuat in decembrie 1943, 57 de rromi din Pitesti si  36 rromi din Arges.

Numarul total al rromilor deportati in perioada iunie1942-decembrie 1943 este peste 25.000, dupa cum urmeaza 11.441 nomazi, 13.176 sedentari si  69 rromi deportatti dupa ce au fost eliberati din inchisoare.

S-au constat o serie de acuzatii impotriva abuzurilor savarsite de jandarmi si politisti pe parcusul intregului proces. Printr-o eroare au fost deportati si romani, maghiari si turci, care ulterior au cerut repatrierea.

Mai mult, au fost evacuati si din randul celor care au servit tara in timpul Primului Razboi Mondial, dar si rudele soldatilor care luptau in acea perioada pe frontul de est in aramata romana. Acestora din urma le-a fost ingaduit sa isi recupereze familiile din Transnistria.

TRATAMENTUL SI  STATUL RROMILOR IN TRANNSNISTRIA:

Rromii au fost instalati la granite si in satele din Estul Transnistriei care apartineau de judetul Golta , Oceacov, Berezovca si Balta. Cetatenii ucrainieni au fost evacuati si mutati in centrul oraselor pentru a-i instala  pe rromi in casele lor.

Astfel incepe “colonizarea” rromilor cu preponderenta in Bug.

Femeile si barbatii cu varste cuprinse intre 12 si 60 de ani erau obligati sa munceasca in urma Ordinului dat de Guvernul din Transnistria la 18 decembrie 1942. Ordinul presupunea asigurarea mijoacelor  necesare de trai.Prin nerespectarea Ordinului acestia erau sanctionati.

Situatia reala a rromilor din Transnistria era foarte dificila.Posibilitatile de munca si trai erau reduse.Rromilor nu li se asigura hrana promise, ratia stabilta de Guvern nu se dadea saptamanai intregi,acestia neavand posibilitatea de intretine singuri,.

Tratamentul rromilor a fost raporatat de un agent la 5 decembrie 1942 care declara ca au murit pana la 25 noiembrie 309 rromi, mentioneaza ca rata mortalitatii va creste din lipsa conditiilor primare de viata.Astfel, apare epidemia de tifos exantematic in urma caruia au murit aproximativ 5000 de rromi.Au existat si cazuri de evadare in randul rromilor ramasi, dar au fost capturati in taberele de pedeapsa avand in vedere declaratiile Inspectoratului General al Jandarmeriei.

NUMARUL VICTIMELOR:

Sub aceste circumstante numarul rromilor morti a crescut.Nu exista nici un document care sa ateste ca autoritatile militare din Transnistria au organizat executia rromilor, dar intr-un raport din 1943 s-a declarat ca Jandarmii i-au impuscat pe acei rromi care veneau din satele vecine in cautarea unui loc de munca

Numarul exact al rromilor morti din Transnistria nu este cunoscut din diferite circumstante precum repatrierea sau evadarea lor.

Astfel din numarul total de 25000 de rromi deportati, 11.000 au murit si 14000 au supravietuit.

SFARSITUL POLITICII ANTI-RROMILOR:

Rromii care au supravietuit deportarii s-au intors in Romania in primvara anului 1944.Cei prinsi incercand sa scape au fost trimisi inapoi in Transnistria. Nu a existat nicio masura oficiala de repatriere. Generalul Inspectoratului Jandarmeriei a ordonat ca rromii prinsi in drumul lor spre casa sa fie opriti si sa munceasca. Acestia nu mai aveau capacitatea fizica necesara de munca, consecinta a suferintelor indurate de-a lungul deportarii. Unele grupuri de rromi au obtinut permisiunea de a se intoarce in orasele natale.

Odata cu incheierea regimului antonescian la 23 august 1944 si abrogarea legislatiei fasciste, romii au primit permisiunea de a se intoarce in Romania.

PERSPECTIVA ROMANILOR ASUPRA DEPORTARII:

Protestele din partea cetatenilor romani nu au incetat sa apara ,dar si din sfera culturala si politica.

Compozitorul roman George Enescu si-a declarat nemulturirea personal maresalului Ion Antonescu fata de deportarea rromilor muzicieni.

Pe plan politic,cel care si-a exprimat cu vehementa opunerea fata de ordinul maresalului este Presedintele PartiduluiNational Liberal, Constantin I. C. Bratianu,invocand argumente de ordin umanitar si moral care vizau ambele minoritati nedreptatite.

Majoritatea cetatenilor si-au exprimat impotrivirea  fata de evacuarea rromilor in Transnistria prin diferite scrisori sau memorii, mai ales dupa deportarea rromilor sedentari considerati “periculosi” pentru societate. Fata de categoria romilor nomazi, deportarea a fost considerate justificata intr-un procent majoritar.

POZITIA DEPORTARII RROMILOR IN CRIMELE DE RAZBOI:

Incheierea regimului antonescian a restabilit statul minoritatii rome,acela de categorie sociala marginala,mai mult decat un grup etnic.Ca urmare,s-au impus vechile restrictii contra nomadismului.

In ciuda faptului ca genocidul romilor a reprezentat un subiect marginal atat pentru autoritati, cat si pentru opinia publica, deportarea romilor a fost mentionata in cadrul proceselor criminalior de razboi.

In cadrul primului proces s-a prezentat un singur document ce atesta deportarea, acuzatiile referindu-se doar la confiscarea cailor si a carutelor.

Desi unul dintre capetele de acuzare la adresa lui Ion Antonescu era deportarea rromilor, a fost amintita doar de patru ori pe parcusul procesului, iar judecatorul nu s-a axat pe aceasta.

PORRAJMOS, PHARRAJIMOS, SAMUDARIPEN,KALI TRASH:

Consecinta a multitudinii dialectelor din limba rromanii este aparitia celor patru termeni care definesc genocidul.

Primul termen este cel mai controversat din cauza conotatie vulgare,insa,analizarea profunda a sensului dezvaluie umilinta si devorarea rromilor.

Pharrajimos este un termen respins de majoritatea comunitatilor deoarece nu surprinde abominatia persecutarii rromilor in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial.

Samudaripen/Seamudaripen,prin constructuia sa nonfigurativa,nu este un termen acceptat de majoritate. Poste trimite la ideea de persecutie continua,un genocid ce se popate intamplasi in viitor.

Kali Trash exprima in profunzimea sa sentimentul de frica. Acesta expresie poate fi respinsa de anumite comunitati deoarece nu are radacini in limba rromani.

Semnicatiile diferite ale genocidului stau ca marturie evenimentelor tragice. Gasirea unui termen unanim la nivel national ar putea ajuta la conservarea memoriei genocidului atat in cadrul minoritatii,cat si la nivel national si international.

Bibliografie:

  1. http://www.pogromuldelaiasi.ro/wp-content/uploads/2012/08/Raportul-Comisiei-Internationale-pentru-Studierea-Holocaustului-in-Romania.pdf
  2. Adrian-Nicolae Furtuna, ,,Romii din Romania si Holocaustul:ISTORIE, TEORIE, CULTURA”, Popesti Leordeni,Dykhta! Publishing House, 2018 , p.9, 17, 18, 22, 27-33
  3. Radu Ioanid, Michelle Kelso, Luminita Mihai Cioaba, ,, Tragedia romilor deportati in Transnistria 1942-1945”, Editura Polirom, 2009
  4. Radu Ioanid, ,, Holocaustul in Romania. Distrugerea evreilor si romilor sub regimul Antonescu. 1940-1944”, Editura Hasefer, 2006
  5. http://www.edrc.ro/docs/docs/tiganii/147-313.pdf

Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Cultura!

Leave A Reply

error: Continut protejat!