Palatul Topkapı

Palatul Topkapı

Palatul Topkapı a fost construit de sultanul Mehmed II (1444-1445 și 1451-1481) în anii 1460-1478, în urma cuceririi Constantinopolului. Palatul a fost reședința principală și centrul guvernului al sultanului până la mijlocul secolului al XIX-lea. În anii 1840, palatul devenise inadecvat pentru nevoile protocolului de stat, iar Palatul Dolmabahçe a fost construit în 1843-1856 ca noua reședință oficială și centru administrativ al imperiului.

Istoria Palatului Topkapı

Palatul Topkapı este situat într-una dintre cele mai vechi părți ale Istanbulului; peninsula istorică delimitată de Marea Marmara, strâmtoarea Bosfor și golful Cornul de Aur. Palatul Topkapı a fost centrul guvernului, educației și artei otomane timp de aproape patru secole, precum și reședința oficială a sultanului.

La 3 aprilie 1924, la scurt timp după ce Republica Turcia a fost înființată la 29 octombrie 1923, Palatul Topkapı a devenit muzeu în perioada republicană. Acest palat, cu clădirile sale istorice, colecțiile și aproape 300.000 de documente de arhivă, este unul dintre cele mai mari palate-muzee din lume.

Palatul propriu-zis este alcătuit din clădiri cu destinații diverse care se deschid spre o serie de curți mari înconjurate de colonade. Clădirile de servicii sunt realizate din piatră și în mare parte cu un singur etaj, cu cupole înalte, în timp ce clădirile rezidențiale sunt în mare parte din piatră și lemn, cu cupole acoperite cu plumb. Părțile interioare ale palatului și grădinile sunt ornamentate cu diverse fântâni și bazine și conțin numeroase rezervoare de apă.

În ceea ce privește organizarea sa, palatul este compus din patru curți: Palatul exterior, Consiliul de stat, Palatul și Haremul, care era casa privată a sultanului.

Există trei porți principale în zidurile palatului care se învecinează cu zidurile orașului bizantin.

Cele patru curți

Prima curte este Curtea Ienicerilor, înconjurată de Biserica Sfânta Irene și fosta Monetărie Imperială. Tot aici se află și Brutăria, Spitalul, Magazinul de lemne de foc și clădirea care găzduiește Compania Covorașilor de Stuf.

A doua curte, cunoscută drept Piața Divanului sau Piața Justiției, a fost scena a nenumărate ceremonii de-a lungul secolelor. Aici erau clădirile legate de guvernarea statului: Camera Consiliului unde se întrunea Consiliul de Stat și Consiliul Trezoreriei Statului, Turnul Justiției și lângă acesta intrarea în Harem, precum și Căminul Halberdirilor Tresed și Grajdurile Regale..

Cea de-a treia curte era accesată prin Poarta Fericirii si cuprinde numeroase clădiri, precum Sala de Audiențe a sultanului, Trezoreria și Apartamentul Sfintelor Moaște. Tot aici se află și Biblioteca lui Ahmet al III-lea .

În curtea a patra sunt câteva pavilioane regale, Foișorul Iftariye și grădini terasate. Pavilioanele Bagdad și Revan sunt exemple rafinate de arhitectură clasică a pavilionului din perioada otomană. Pavilionul Canapei se învecinează cu zidul Grădinii Lalelelor.

În rare ocazii, ambasadori și oameni de stat erau primiți în acest pavilion. În dreapta, se află o încăpere cunoscută sub numele de Turnul de Piatră, care a fost folosit cândva drept farmacia palatului.

În partea inferioară a curții a patra se află ultimele clădiri adăugate vreodată palatului, Pavilionul Mecidiye și Camera de garderobă.