Bancul politic în perioada comunistă

Bancul politic în perioada comunistă

Într-o perioadă de răscruce pentru poporul român, într-o epocă care i-a îngenuncheat pe români, în care au fost umiliți și dezumanizați,  aceaștia au știut mereu să își facă viața mai bună. Nu și-au pierdut niciodată simțul umorului și al ridicolului. Să facă glume pe seama dictaturii la care erau supuși, poate era singura gură de oxigen.

Nivelul de trai era foarte scăzut, alimentele se găseau foarte greu, iar veniturile erau foarte mici. Pe lângă rația de mâncare pe care o avea fiecare persoană, comunismul dorea să impună cu tărie o rație a gândirii: să gândești cât mai puțin și doar ce voia clasa politică. Din păcate pentru ei, din fericire pentru poporul român, acest lucru nu au reușit să facă. Dovadă, revoluția din 1989 care a și dărâmat porțile „închisorii” în care erau captivi.

De asemenea, de-a lungul perioadei comuniste, poporul era împărțit în două categorii: turnătorii și rezistența, cea din urmă dovedindu-se mai puternică. Turnătorii erau înfricoșati de ce puteau păți dacă nu se supuneau regimului, iar rezistența încerca să facă orice să scape de sub tutela comunistă. Bancul politic era o formă de eliberare. În ciuda greului pe care îl purtau în minte și în suflet zilnic, reușeau să facă haz de necaz, iar umorul era cam singura portiță de scăpare.

1. Un protestatar este băgat la închisoare. În celulă este întrebat de celălalt deținut:

„De ce te-au închis?”

„Păi, am strigat în Piața Publică <Mi-e foame!!!>”

„Ai naibii, domnule, te-au băgat în celulă cu mine, care tot în Piața Publică am strigat <M-am săturat!!!>”

(Ion Căruntu, Bancul Politic, formă de rezistență în România Comunistă)

2. Întrebat de un politruc cum o duce, un sătean a mărturisit că o duce bine.

„Atunci e cazul să strângem și mai mult șurubul”, a spus politrucul.

„Eu o voi duce și mai bine”, răspunse săteanul.

„Dar, bine, cu ce te ocupi dumneata?”, întreabă politrucul.

„Eu, veni răspunsul săteanului”, eu sunt groparul satului.

(Ion Căruntu, Bancul Politic, formă de rezistență în România Comunistă)

Oamenii erau interesați și de sfera internațională, iar acest ultim banc politic, din nefericire, este încă de actualitate…

3. Un turist englez era în dispută cu un politruc sovietic asupra nivelului de trai din țările lor. În final, ca argument suprem, englezul se laudă că el are două mașini-cu una rezolvă problemele cotidiene iar cu limuzina se plimbă în vizită la prieteni.

Replica rusului: „Ce-mi trebuie limuzină? La prieteni mergem cu tancurile!”

(Ion Căruntu, Bancul Politic, formă de rezistență în România Comunistă)

Pentru mai multe articole, vă rugăm să accesați rubrica Cultura!