Cine a fost Anton Pann ?
Pe Anton Pann îl putem numi precursorului lui Creangă prin jovialitate și precursorului lui Caragiale pentru că este creator de tipologii umane. A fost psaltist, profesor de psaltichie, compozitor de muzică bisericească, tipograf, editor, traducător, autor de calendare, cărţi populare şi bisericeşti, poet etc.
Anton Pann s-a născut în 1796 în estul Bulgariei, într-un târg, numit Silven, într-o familie mixtă, tatăl era aromân, român macedonean sau român şi se numea Pantoleon sau Pandoleon, după unele surse Petrov(eanu), iar mama era grecoaică – Thomaida, susţine bibliotecara Monica Rozvita Cosac. A mai avut doi fraţi, din care primul a urmat meseria tatălui, celui de-al doilea i-au plăcut cifrele, iar mezinului i-a fost hărăzite citirea şi scrierea alături de un dascăl tocmit special de părinţi.
Fin cunoscător al literaturilor populare din Balcani, Anton Pann a reuşit să le îmbine şi să le cultive cu literatura română. S-a aflat la graniţa dintre literatura populară balcanică şi spiritualitatea orientală, fiind conectat atât la lumea fanariotă – vechea, cât şi la cea romantică – nouă. Prin verificarea cărţilor populare, pe care le-a cules şi prelucrat s-a înscris în tradiţia cronicilor rimate, dar şi a naratorilor populari din veacul al XVIII-lea.
Va traduce în opt limbi şi publica Sf. Evanghelie de la Sibiu, va scrie „Fabule şi istorioare”, va traduce şi compune „absolut toate cântările necesare stranei”. După ce a predat la Seminarul Mitropoliei şi a fost protopsalt la Biserica Domnească de la Curtea Veche, va deveni proprietarul unei tipografii şi va publica o serie de lucrări: „Marş de primăvară”; „Gramatica melodică”; „Poezii populare”, „Epitaful şi slujba înmormântării Domnului”; „Povestea vorbii”; un ghid de conversaţie în trei limbi: rusă, română şi turcă.
Cunoscând limba turcă, Anton Pann a tradus Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, un personaj oriental bine-cunoscut în lumea turcică, care prezintă diverse lecții de moralitate în societate.
Pasionat colecţionar de muzică românească, a creat numeroase compoziţii orientale, romanţe, cântece de lume, muzică bisericească, dar a rămas în memoria poporului român drept cel care a compus melodia imnului nostru naţional.
Întreaga sa operă reprezintă un punct de legătură între Orient şi Occident.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Radiografia Culturală!
