Mâncare tătărească în Constanța – Jade Oriental Café
Dobrogea este un loc unic, un loc al diversității și al comuniunii între popoare, culturi. Mozaicul cultural ne oferă oportunitatea de a cunoaște diverse lumi, istorii și trăiri la fiecare pas pe care îl face. Dacă ne urcăm în minerstul Moscheii Carol I, putem vizualiza turlele fiecărei comunități religioase, ce conviețuiesc de sute de ani împreună, și anume
În călătoria mea de a radiografia cât mai multe culturi și de a suprinde cât mai multe locuri și oameni ce fac cultura să fie vie, am descoperit-o pe minunata doamnă Enise Ali, proprietara localului tătăresc dobrogean Jade Oriental Café. Este situat în Constanţa, în zona Casei de Cultură, la sensul giratoriu, pe drumul către strada Baba Novac.
Experiența culturală este completă, de la muzică, mobilier, cafea la nisio, preparate turcești și tătărești, până la punerea la dispoziție de diverse părți din costumul tătăresc și cel turcesc pentru ca musafirul (clientul) să se poată fotografia cu acestea. Doamna Enise este o gazdă excepțională, te întâmpină de la intrare cu un zâmbet cald și te face să te simți ca acasă. De asemenea, îți oferă și o lecție de istorie despre obiectele din jurul tău, preparate și bineînțeles, tătări.
De obicei, preparatele tătărești sunt pe bază de carne și aluat: kuwurma – foietaj la cuptor cu brânză dulce, telemea, smântână şi ouă , kobete – foietaj la cuptor cu carne tocată de vită, orez şi ouă, șuberek – foietaj prăjit în ulei cu carne tocată de vită şi ceapă, giantik – cocă cu carne tocată de vită, tatar aşi – colţunaşi cu carne tocată de vită, condiment şi iaurt cu usturoi. Când ajungem la desert, ne gândim la baclava, saraile sau minuni (tulumbă), însoțite de o cafea la nisip.
Doamna Enise ne-a dezvăluit și preparatele specifice nunții tătărești – toy corba sau ciorba de nuntă – din carne de vita sau pasăre, sarmale, fasolea cu carne, pilaf sau couscous, compot de casă, saraile, baclava și minuni.
Primele dovezi scrise privind stabilirea tătarilor în Dobrogea datează din perioada lui Ginghis Han, la începutul secolului al XIII-lea, când se făceau împroprietăriri. În secolul al XIV-lea, triburi tătare au venit alături de turcii din Anatolia, adoptând islamul sunnit. În timpul domniei hanului Timur Lenk, aproximativ 100.000 de tătari s-au stabilit în Dobrogea și în zonele Edirne și Filipopoli. Mai târziu, în 1525, alte grupuri de turci oguzi și tătari au ajuns în Babadag.
Conform cronicilor otomane, în regiunea Rumeliei (din care făcea parte Dobrogea), erau înregistrate patru grupuri tătare: Aktav, Târhala, Ianbolu și Bozapa/Bozata. Acestea aveau același statut și îndatoriri ca și triburile oguze. Tătarii vorbeau o limbă din familia turcică, dar odată cu instaurarea administrației otomane, limba lor kâpceacă a fost înlocuită treptat cu limba osmană, o variantă turcă din vest.
După ce hanatul din Crimeea a recunoscut suzeranitatea sultanului Mehmed al II-lea în 1457, și limba tătarilor din Crimeea a fost influențată de turca otomană. Astfel, tătarii din Dobrogea de origine crimeeană își desfășurau activitățile culturale în limba otomană. La finalul secolului al XVI-lea, călătorii străini numeau Dobrogea „țara tătarilor”. În 1596, alți 40.000 de tătari au fost așezați între Dunăre și Marea Neagră, sub conducerea fratelui hanului.
După anexarea Crimeei de către Imperiul Țarist în 1783, tătarii din zonă au migrat în Dobrogea, proces care a continuat până în 1878, când Dobrogea s-a unit cu România. Deși conflictele ruso-turce i-au forțat pe tătari să părăsească uneori Dobrogea, aceștia s-au întors mereu.
După 1878, tătarii au fost marginalizați, dar nu forțați să se asimileze etnic. Unirea cu România a deschis o etapă nouă, în care s-au creat instituții de educație, cultură și religie, adaptate nevoilor comunității tătare.
Costumele tradiționale ale tătarilor variază în funcție de grupul de origine. Femeile crimeene purtau pașlî, iar cele nogaie – fustă (ieteklık) și uneori șalvari. Tinerele umblau cu capul descoperit, iar femeile căsătorite își acopereau părul cu diverse voaluri. Bărbații purtau turbane sau fesuri și șalvari largi. Îmbrăcămintea includea și haine precum ilicul, anterul și caftanul, cu elemente decorative.
Tătarii dobrogeni și-au păstrat cultura, cu sărbători precum Nawrez și Kidirlez, dar și cele religioase, Kurban Bayrami și Ramazan Bayrami. Din punct de vedere religios, comunitatea este coordonată de Muftiul Osman Negeal.
Grup de absolvenţi ai Seminarului Musulman de la Medgidia sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Colecţia Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, filiala Bucureşti (expozitia ISPMN Turci si tatarii din Dobrogea. Amintiri)
Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Radiografia Culturală și Love Turcia!
