Turcia – țara celor două continente
Înțelepciunea nu stă în ani, ci în minte. Acest proverb turcesc care se regășește și în cultura română, reprezintă punctul originar al călătoriei către toleranța etnică și al îmbrățisării diversității culturale. Scopul acestei inițiative este ca cel mic să perceapă lumea din jurul său atât prin intermediul particularităților sale, cât și prin asemănări ca acesta să deprindă cultul empatiei. Exemplu ales pentru a ilustra diversitatea culturală este Turcia – țara celor două continente.
Considerăm că prin acest demers, există o șansă ca rata intoleranței etnice să scadă, educând copilul într-o manieră difierită, făcându-l conștient de complexitatea ce îl înconjoară aplicând o metodă pe care acesta o poate percepe și o poate însuși mai departe.
Inițiativa vizează ca adultul în formare să nu îmbrace mantia prejudecăților față de alte națiuni, popoare, ci să îl perceapă pe celălalt ca pe o ființă umană, diferită, cu care poate avea multe lucruri comune, în ciuda faptului că îi despart două continente, culturi și obiceiuri distincte.
Limba turcă este încărcată cu multă emoție și înțelepciune, precum limba română, având în vedere cât de mult se întrepătrund acestea, chiar dacă la prima vedere ar părea că nu au nimic în comun.
Îndelungata perioadă în care țările române s-au aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman și-au pus amprementa asupra culturii, obiceiurilor și, totodată, asupra limbii române, existând peste 1000 de cuvinte împumutate din limba turcă.
Aceasta a fost și prima asemănare pe care am dorit să o prezint celor mici la prima prezentare din programul inițiat alături de dna învățătoare Camelia Geamănu, privind toleranța etnică. De-a lungul lecției am dorit să surprind trăsături specifice ale poporului turc de la începăturile sale și până azi.
De la simbolistica steagului și până la istoria cafelei turcești, prezentarea s-a rezumat atât la idei clare și distinctive, cât și la similitudinile dintre poporul român și cel turc la nivelul limbii, al portului și al obiceiurilor.
Cei mici au fost plăcut surprinși de particularitățile Turciei precum: întinderea pe două continente, preluarea alfabetului latin, incărcătura istorică și spirituală a obiectivelor turisitice de pe întreg teritoriul și puzzelul religios între creștinism și islamism. De asemenea, au făcut cunoștintă cu gustul oriental al Turciei, gustând dulciurile specifice acesteia. Însă, cel mai mult au fost uimiți de fraza Turcia – țara celor două continente.
Feedbackul din partea elevilor a fost unul pozitiv dorind ca acest tip de oră culturală să nu se sfârșească aici, ci să fie doar începutul. Le-am imortalizat cu privirea bucuria și uimirea manifestată pe parcursul prezentării, mai ales când au observat asemănările dintre limba română și cea turcă, respectiv dintre România și Turcia. Am identificat împreună cuvinte care sunt preluate din limba otomanilor și le-am putut scrie împreună. Copiii au putut observa relațiile strânse între români și turci.
Obiectivul primei ore culturale a fost atins. Pe lânga lecțiile standard de istorie cu privire la șirul de războaie purtate între Imperiul Otoman și țările române, cei mici au putut face cunoștintă cu altă fațetă a relațiilor dintre Turcia și România. Prietenia care există între acestea și asemănările au reprezentat unele dintre consecințele dependenței tărilor române de Imperiul Otoman. Copiii au părăsit poarta școlii cu un bagaj de cunoștințe eficient și cu o viziune complexă asupra poporului turc.
Avem speranța că cei mici, cu perspectiva aceasta în minte, când vor face primul contact real cu Turcia și cu poporul său, vor fi toleranți, deschiși și dornici de a lega prietenii, de a cunoaște și mai mult despre cultura acestora și de a o înțelege atât izolat cât și în relație cu ei înșiși, ca parte a națiunii române.
Vă recomand consultarea primului meu articol pentru a afla povestea din spate al acestui demers cultural.
