Vlad Țepeș – între mit și adevăr
Vlad Țepeș este pe departe unul dintre cele mai controversate figuri ale istorie românești și ale celei universale. Pe lângă tacticile sângeroase care l-au consacrat, imaginația scriitorului irlandez Bram Stocker a stârnit și mai multe legende despre Vlad Țepeș – vampirul care bea sânge dușmanilor omorâți în luptă. În rândurile ce urmează veți descoperi cine a fost Vlad Țepeș, de ce a fost numit Dracula și cum a reușit să îi intimedeze pe turci, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp.
De asemenea, vă invităm să urmăriți cel de-al doilea sezon al serialului Ascensiunea imperiilor: Otomanii pe platforma de streaming Netflix care ilustrează campaniile militare ale lui Vlad Țepeș cu sultanul Mehmet al II-lea.
Cine a fost Vlad Țepeș?
Vlad Țepeș s-a născut în orașul Sighișoara, Transilvania, în anul 1431, mai târziu devenind domn al Valahiei. Chiar dacă domnia sa nu a fost îndelungată, a fost marcată de bătălii faimoase, cele trei perioade scurte în care a domnit în Țara Românească au avut un puternic impact asupra istoriei Țărilor Române. Mai mult, domnia lui a consolidat suzeranitatea otomană cu menținerea deplinei autoguvernări.
De ce Dracula?
Celebrul nume de Dracula provine de la asocierea cu numele tătălui său, Vlad Dracul, care a fost cavaler al Ordinului Dragonului, ordin cavaleresc din Estul Europei care lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Tatăl lui Vlad Țepeș a fost numit Dracul din cauza apartenenței la Ordinul Dragonului. La 1431, Vlad a devenit noul membru al mișcării , la Nürnberg, investit de către Sigismund de Luxemburg.
Pe lângă nume, Vlad era un întreg personaj de unde te puteai inspira pentru a crea diferite legende. Acesta era cunoscut pentru trasul în țeapă. Acest tip de pedeapsă a dus la intimidarea adversarilor din țară și din afara acesteia. Acestea au fost unele din motivele principale pe baza cărora Bram Stocker a realizat faimosul mit al lui Dracula la sfârșitul secolului al XIX-lea.
I. septembrie 1448 – noiembrie 1448
Ajutat de turci, Vlad Țepeș a luat scaunul domnesc cât timp domnitorul de drept se afla în cruciada de la Kossovopolje alături de Iancu de Hunedoara. După ce campania s-a încheiat cu înfrângerea creștinilor, Vladislav II s-a întors în Țara Românească și l-a alungat pe Vlad de la tron.
II. jumătatea lui 1456-1462
A doua sa domnie este marcată de lupta împotriva Porții Otomane, mai precis împotriva sultanului Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului și de luptele interne cu boierii de la curtea valahă. Vlad Țepeș a intrat în conflict cu Sibiul și Brașovul deoarece adăposteau doi pretedenți la tron: Vlad Călugărul, fratele său vitreg, și Dan, fiul lui Vladislav II. În realitate, pretendentul cel mai periculos era de fapt fratele său mai mic, Radu cel Frumos, și el ostatic la curtea otomană, care va accede la tron în anul 1462, ajutat de sultan.
Vlad Țepeș nu a avut o relație foarte bună cu Biserică din cauza raporturile schimbătoare cu Poarta. După moartea lui Iancu de Hunedoara, a fost nevoit să reia legătură cu turci să le plătească tributul, însă, în anul 1959, odată ce a urcat pe tron Matia Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș a întors armele împotriva Porții și astfel a îmbunătățit și relația cu Biserica.
I-a speriat Vlad Țepeș pe turci?
Pe lângă cruzimea de care a dat dovadă în perioada domniei, Vlad Țepeș a fost un foarte bun strateg. Cunoaștea foarte bine arta războiul pe care a învățat-o la Poarta Otomană. Timp de 6 ani, Vlad împreună cu fratele său mai mic, Radu cel Frumos, au fost ostatici ai Porții din cauza tatălui lor care a fost nevoit să îi lase garanție. Motivul? Acesta era suspectat de trădare și astfel îi garanta sultanului că nu va lupta împotiva Imperiului Otoman,
La 11 ani, Vlad a ajuns ostatic în sânul Imperiului Otoman, însă a avut statut privilegiat, precum și fratele său, Radu cel Frumos. Au fost bine hrăniți, educați și inițiați în cultura orientală. Se crede că Vlad a învățat mânuirea armei și strategiile de război de la turci. A învățat limba turcă și cultura orientală. Faptul că a locuit aproape un deceniu la curtea sultanului Murad al II-lea, a putut să le cunoască atât punctele forte, cât și slăbiciunile pe care le-a utilizat mai târziu în luptă.
Războiul împotriva Imperiului Otoman a început în clipa în care Vlad a refuzat să mai plătească tributul. Voievodul începuse să își strângă trupele de atac împotriva otomanilor, având garanția Ungariei că îl va susține în luptă. Turcii au vrut să îi întindă o capcană, însă acesta a aflat la timp, capturându-i și aplicându-le pedeapsa care l-a consacrat, inclusiv pe Hamza Pașa, guvernatorul de la Vidin.
După această capcană pe care i-au pregătit-o turcii, Vlad se aștepta ca Mehmet al II-lea să vină în persoană astfel trebuia să slăbească cât mai mult puterea inamicului, pe linia de sud a Dunării, ucigând cât mai mulți soldați otomani. Prin aceasta metodă, distrugea logistica otomană din zona Dunării. Începând cu fortăreața de la Giurgiu, Țepeș a făcut în calea sa peste 25.o00 de victime.
Ceea ce a urmat i-a înfricoșat cu adevărat pe otomani: faimosul atac de noapte și pădurea de țepe. Atacul de noapte a avut loc după ce Vlad Țepeș deja obosise armata otomană prin atacuri -surpriză și prin otrăvirea apei și a mâncării. Mai mulți soldați s-au îmbrăcat cu veșminte otomane, au urcat pe cal și au atacat tabăra otomană, având ca scop uciderea sultanului. Există surse care susțin că otomanii știau că acest atac urma să aibă loc. Valahii au ajuns la cortul Marelui Vizir, ci la cel al sultanului. De asemenea, e posibil ca Mehmet al II-lea să nu fi folosit cortul său în acea noapte.
Chiar dacă sultanul a scăpat cu viață din atac, mai târziu avea să fie șocat din nou de cruzimea lui Vlad, mai exact de pădurea cu țepe. Se crede că peste 8 km de pădure era acoperită cu trupurile soldaților otomani trași în țeapă.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Cultură!
De asemenea, vă invităm să urmăriți activitatea noastră pe paginile oficiale de Facebook și Instagram: Radiografia Culturală.
