Ada Kaleh, Mon Amour – paradisul turcesc
„Ada Kaleh, Mon Amour” este un proiect care dorește să recreeze atmosfera fascinantă de pe insula Ada Kaleh printr-un spectacol excepțional susținut de Ansamblul Cameral de Muzică Veche Anton Pann, alături de poveștile supraviețuitorilor de pe insulă, Pervin Halimoglu și Turhan Semşim. Proiectul se întinde în trei orașe unde spectatorii s-au putut bucura de o incursiune în timp prin povești, muzică și imagini.
Chiar dacă insula Ada-Kaleh a fost înghițită de ape în 1969, iar locuitorii săi s-au răspândit în mai multe județe, istoria ei și dovada faptului că a existat stă în poveștile localnicilor, în imaginile de arhivă, în legendele uimitoare despre insula Ada-Kaleh.
Prima oprire a fost la Drobeta Turnu-Severin, la Muzeul Regiunii Porțile de Fier, continuând călătoria proiectului cultural itinerant în Constanța și București.
Insula Ada-Kaleh a apărut ca rezultat al jocului geografic al regiunii, insula fiind unul dintre marile ostroave ale Dunării.
Ada Kaleh era situată în valea Tekija-Orșova, între cheile Gerdap și Sip, la vărsarea râului Cerna. Se întindea pe Dunăre, între Serbia și România. Putem găsi referințe despre insulă chiar din Anchitate după ce aceasta a intrat în vizorul istoricilor precum Herodot sau Pindar.
La Opera Națională din București s-a susținut spectacolul „Ada Kaleh, Mon Amour”| care a reprezentat îmbinarea de muzică veche din folclorul turcesc cu amintirile foștilor locuitori ai insulei.
Prin poveștile foștilor locuitori de pe insulă, s-a realizat o reconsitutuire a tot ce înseamnă insula Ada Kaleh, de la trăirile și modul de viață al localncilor până la modul în care era administrată insula.
Am aflat că era locul preferat al turiștilor, un paradis al cafelei, dulciurilor și al tutunului. În 1931, regele Carol al II-lea a vizitat insula și a îmbunătățit-o. Mai mult, tutunul fabricat pe insulă ajungea chiar și la rege.
De asemenea, insula aflându-se pe ape, era un loc destul de periculos pentru locuitori. Așa că aveau anumite puncte cheie care deveneau refugiu atunci când apele Dunării deveneau învolburate. Moscheea și palatul mirific cu 24 de camere erau locurile în care se ascundeau localnicii.
„Nu poți avea o poveste la cafea dacă nu are caimac.” afirmă Turhan Semşim care ne povestea cu nostalgie viața lui pe insulă.
Pe insula Ada Kaleh, cafeaua turcească era cu totul la un alt nivel. Cafeaua verde se punea într-un cilindru, iar apoi se punea deasupra focului. Se rotea acel cilindru până când se simțea aroma îmbietoare de cafea. Apoi întregul conținut se întindea pe tava și se râșnea cafeaua. Ca aroma și textura cafelei să fie autentică, cafeaua se râșnea pe loc pentru fiecare client.
Dacă schimbăm registrul și trecem la dulciuri, turiștii erau îndrăgostiți de fabrica de lokum și sugiuc. De asemenea, aceștia nu plecau de pe insulă fără dulceață de moschine sau trandafiri.
Poveștile încântătoare ale celor doi locuitori de pe insulă, Pervin Halimoglu și Turhan Semşim, au fost acompaniate de Ansamblul Cameral de Muzică Veche Anton Pann, coordonat de Constantin Răileanu (dirijor şi orchestrator, voce, percuţie, daire, kanun).
Muzicienii ansamblului Anton Pann, Sabin Penea (vioară), Alexandru Stoica (oud), Andrei Niţescu (violoncel), Ghassan Bouz (bendir, darbuka, riq), alături de invitata specială Mehtap Demir (voce), au transpus publicul într-o minunată călătorie pe insulă prin melodii veche ale folclorului turcesc.
Proiectul este organizat de Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie „Anton Pann”, sub patronajul Ambasadei Turciei la Bucureşti, în parteneriat cu Opera Naţională Bucureşti.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Love Turcia!
