Biserica Izvorul Tămăduirii din Istanbul – minunea din Constantinopol

Biserica Izvorul Tămăduirii din Istanbul – minunea din Constantinopol

Biserica Izvorul Tămăduirii, din Constantinopol, cunoscută sub denumirea de „Mănăstirea Izvorului Maicii Domnului”, este una dintre vechile biserici ortodoxe din cetatea împăratului Constantin cel Mare.

Biserica Izvorul Tămăduirii se află în cartierul Zeitinburnu, în apropiere de Balıklı, Istanbul, la numai câteva sute de metri în afara zidurilor vechi ale orașului. Poarta numită Silivri se află la o distanță de cinci sute de metri de Biserica Izvorul Tămăduirii. Ansamblul monahal actual, înconjurat de un zid înalt, este așezat între cimitirul ortodox și cel armean.

Legenda spune că totul a început în anul 450, când Leon, pe atunci simplu soldat, a întâlnit un orb însetat. Călăuzit de glasul Maicii Domnului, Leon a găsit un izvor, i-a stropit ochii orbului, iar acesta și-a recăpătat vederea. Câțiva ani mai târziu, devenit împărat, Leon I a ridicat aici o biserică măreață, închinată Fecioarei Maria.

De-a lungul secolelor, lăcașul a fost reconstruit de împărați celebri, a trecut prin incendii, cutremure și invazii, dar izvorul – considerat vindecător – a rămas mereu în centrul atenției credincioșilor. Pelerinii au venit neîncetat să bea apă și să se roage, chiar și în vremuri de prigoană.

Astăzi, mănăstirea atrage credincioși din întreaga lume, mai ales în Vinerea din Săptămâna Luminată și pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci. Un șir de 25 de trepte de piatră te conduce spre izvorul tămăduitor – același care, spune legenda, a schimbat soarta unui om și a dat naștere unuia dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă.

Izvorul Tămăduirii din Constantinopol

În epoca bizantină, acest lăcaș se număra printre cele mai importante ale cetății. Fiecare viitoare împărăteasă care venea în Constantinopol se întâlnea cu viitorul împărat bizantin în Biserica Izvorul Tămăduirii.

În ziua de Înălțarea Domnului, împăratul poposea cu barca, în portul de la Poarta de Aur, și de aici, pe jos, până la biserică. El era întâmpinat de preoți cu o Sfântă Cruce. După ce se îmbrăca în veșmintele împărătești, era însoțit de patriarh spre biserică, unde avea loc slujba Sfintei Liturghii. La sfârșit, împăratul îl poftea pe patriarh la masă.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Radiografia Culturală și Love Turcia!

 

Leave A Reply

error: Continut protejat!