Ziua Mondială a Baclavalei
Baclavaua, una dintre cele mai apreciate delicatese ale lumii, primește propria zi de sărbătoare pe 17 octombrie, când iubitorii gustului dulce și aromat marchează Ziua Baclavalei. Renumită pentru foile ultra-subțiri, crocante și siropul fin care învăluie fiecare strat, baclavaua reprezintă o expresie culinară emblematică a culturii turcești, dar și un simbol gastronomic universal.
Astăzi, baclavaua se regăsește în vitrinele cofetăriilor din întreaga lume, de la continentul american până în Asia îndepărtată, fiind tot mai accesibilă datorită cofetăriilor turcești deschise peste hotare. Cu toate acestea, cunoscătorii știu că adevărata experiență se trăiește în Turcia, locul unde desertul a fost rafinat timp de secole și unde tradiția este păstrată cu sfințenie.
Rădăcinile baclavalei se întind până în perioada otomană, când desertul era considerat un simbol al prestigiului și ospitalității. Ea provine din tradiția aluatului yufka – inclus pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO – și a fost perfecționată în bucătăriile imperiale, unde foile erau întinse până deveneau fine ca o petală de trandafir. De atunci, baclavaua a rămas nelipsită de la ocazii speciale, de la nunți la sărbători religioase, fiind oferită alături de ceai sau cafea ca gest de generozitate.
Cel mai renumit centru al baclavalei este provincia Gaziantep, oraș UNESCO pentru gastronomie. Aici se prepară varianta considerată etalon, folosind fistic Antep de calitate superioară, unt local și tehnici transmise din generație în generație. Straturile sunt întinse cu migală, desertul este copt în cuptoare cu lemne și finisat cu un sirop perfect echilibrat, rezultând o baclava crocantă la exterior, fragedă la interior și dulce fără a fi copleșitoare.
O legendă fascinantă completează istoria baclavalei, legând-o de epoca lui Suleyman Magnificul, unul dintre cei mai influenți sultani ai secolului al XVI-lea.
Se spune că în timpul Ramadanului, Suleyman ar fi inițiat o tradiție devenită celebră: Baklava Alayı, ceremonia prin care fiecare regiment de ieniceri primea tăvi întregi de baclava proaspăt coaptă în palatul imperial. Gestul simboliza respectul sultanului pentru armata sa, dar și statutul baclavalei ca desert al elitei, al generozității și al momentelor solemne. Această poveste, transmisă peste veacuri, nu doar îmbogățește aura culturală a desertului, ci întărește rolul său de simbol al ospitalității și al ritualurilor care adunau comunitățile împreună.
Pe 17 octombrie, Ziua Baclavalei devine astfel o invitație la a redescoperi un desert care unește culturi, păstrează tradiții și transformă fiecare mușcătură într-o experiență memorabilă.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să accesați rubrica Radiografia Culturală și Love Turcia!
