Învierea Domnului redă speranța creștinilor an de an…
Întreaga creștinitate l-a condus pe ultimul drum pe Mântuitor în Vinerea Mare. Cu sufletul îngreunat, am retrăit momentele patimilor pe care le-a suferit Iisus Hristos în urmă cu 2000 de ani. Am participat la cântarea Prohodului și am trecut pe sub Sfântul Epitaf ce semnifică coborârea lui Hristos în mormânt.
Vinerea Mare semnifică cea mai neagră zi din calendarul creștin ortodox. Este ziua în care pământul s-a cutremurat, păsările nu au mai cântat, florile s-au ofilit, cerul s-a întunecat, întreaga făptură a amuțit…Este ziua în care s-a răstignit și a murit Fiul lui Dumnezeu.
Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum se vede mort Stăpânul a tot ce-i viu
Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?”
(Strofa 42, Starea Întâi, Prohodul Domnului)
Însă, la finalul slujbei, un soi de speranță apare în sufletul creștinilor. Fiul Omului va învia peste trei zile, iar echilibrul se va restabili. Omenirea se va împăca cu Dumnezeu.
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său pe Pământ pentru a readuce speranța și pacea. Însă oamenii nu au primit darul lui Dumnezeu pentru ei, și l-au refuzat. Însă prin jertifirea lui Hristos și prin Învierea Sa, s-a produs echilibrul și păcătosul s-a căit pentru necredința sa.
În fiecare an, Învierea Domnului readuce speranța creștinilor, speranța că orice s-ar întâmpla Dumnezeu se află alături de noi.
Învierea Domnului ne dă încredere că posibilul poate deveni imposibil, că putem realiza orice ne propunem sprijindu-ne pe umărul Său.
Minunea Luminii Sfinte ce se petrece în Biserica Mormântului Sfânt ne arată că Dumnezeu nu ne-a părăsit nici măcar pentru o secundă. În ciuda grelelor încercări la care este supusă întreaga omenire, Dumnezeu este aliatul nostru cel mai puternic, iar credința în el – rezolvarea tuturor problemelor.
Dacă va plăcut acest articol, vă invit să lecturați și alte articole legate de Dumnezeu și spiritualitate!
