Joia Mare sau ziua în care fiul nu și-a recunoscut Tatăl
Joia Mare reprezintă a patra zi din Săptămâna Patimilor în care se prăznuiește Denia celor 12 Evanghelii sărbătorită de întreaga comunitate creștin – ortodoxă. Pe parcursul deniei, se amintesc patru evenimente cheie pe care le-a experimentat Iisus Hristos pe Pământ: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și trădarea Domnului de către Iuda.
Însă, pe lângă aceste evenimente importante, consider că esența slujbei din Joia Mare este faptul că fiii nu și-au recunoscut Tatăl, și mai mult decât atât, l-au considerat impostor, un ipocrit și l-au trimis la moarte. Iudeii, poporul ales de Dumnezeu, în așteptarea lor de a-l întâmpina pe Mesia, au uitat cine este Acesta, cum arată și cum se simte. Din păcate, credința lor nu a fost suficient de puternică și au uitat să creadă cu inima.
Orbiți de regulile lor de lemn și de grandoarea Torei, doar urmau dogma, fără să o mai însușească, să o treacă prin filtrul inimii. Nu erau înclinați către schimbare, nu puteau să înțeleagă învățura Domnului dincolo de cuvintele cioplite în piatră. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu despre care s-a proorocit cu mult înainte și pe care îl așteptau cu ardoare, le vorbea față în față, mânca și se bucura alături de ei, săvârșea minuni tocmai pentru a le demonstra puterea cu care era înzestra. Pe Acesta l-au batjocorit și aruncat în ghearele morții.
De aici, trag concluzia că iubirea față de Dumnezeu era doar o iluzie, o credință de hârtie, care la primul test a picat. Întunecați de rigoarea legii, nu l-au putut recunoaște pe Tatăl lor pentru că îl priveau doar cu mintea, nu cu inima. Tocmai pentru că Fiul lui Dumnezeu era unul dintre ei, era necesar să îl privească cu ochii sufletului, să vada dincolo de chipul său.
Când se amintește în timpul slujbei de batjocura și de chinurile la care a fost supus Mântuitorul și dorința apriga a fariseilor de a-l elimina cât mai repede, mă întrebam unde se afla credința? Cu siguranță nu în inimile căpetenilor și ale învățătorilor. În oamenii simpli, sinceri, în inima păcătășilor care s-au căit cănd l-au întâlnit pe Fiul lui Dumnezeu, în cei care erau osândiți, bolnavi și s-au vindecat prin credința lor neîntinată.
Joia Mare mi-a oferit și o temă de introspecție asupra oamenilor, asupra mea, asupra credinței. Ce s-ar fi întâmplat dacă Fiul lui Dumnezeu se înfățișa în chip de om acum? În valurilor războiului și al unui virus ucigător?
L-am fi recunoscut acum?
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să lecturați articolul despre Săptămâna Mare din rubrica Blog.
