Săptămâna Mare – un răgaz de regăsire
Te-ai simțit vreodată deznădăjduit? Descumpănit? Plin de amărăciune? Fără speranță și plin de sfrâșeală?
Ai simțit că nimic din ce îți dorești nu se îndeplinește?
Ai simțit că ești înconjurat de energii negative și tu, la rândul tău, ai răspândit răutate spre cei din jur?
Cu siguranță ai experimentat cel puțin unul din sentimentele enumărate mai sus. Da, nici unul nu este plăcut. Încercăm din răsputeri să îl depășim, dar din păcate de multe ori reușim să ne adâncim mai mult în acest hău al disperării.
Săptămâna Mare cuprinde toate aceste sentimente intense de suferință prin amintirea patimilor lui Hristos. Însă nu vreau să fac acest articol unul despre religie sau conform doctrinei creștine, vreau să îl fac despre tine. Cel care citești. Fără să țin cont de confesiunea ta religioasă. Vreau să îți arăt ce m-a învățat pe mine creștinismul ca practicant și spre că te îți va fi și ție de folos.
Săptămâna Mare poate deveni un răstimp de regăsire, o pauză de la a lua pulsul cotidianul pentru a-l lua pe al tău, un moment în care să te dezbraci de prejudecăți. Îți dai masca mediocrității jos și te pui pe citit. Citește-te pe tine cu toate calitățile și defectele. Lasă-ți suferința și cele mai negre gânduri să te cuprindă și luptă-te cu ele găsindu-le rădăcina. Caută-te pe tine în raport cu tine însuți, cu ceilalți, cu lumea întreagă. Pune-ți cele mai incomode întrebări și răspunde-ți sincer. Amintește-ți principiile după care te ghidezi, elimină-le, creează-ți altele noi. Întreabă-te ce îți dorești cu adevărat. Pe scurt, coboară în iad pentru ca la final să intri în rai.
Săptămâna Mare ne amintește de patimile lui Hristos și, mai ales, de învățăturile sale. Ne amintește că este în regulă să fim vulnerabili , să greșim , să suferim pentru că există întotdeauna un final fericit, o răsplata care poate exista sub diferite forme. Învierea lui Hristos poate fi considerată o metaforă pentru imposibil, pentru luminița de la capătul tunelului, pentru a doua șansă. Punem reuși tot ce ne propunem. Poți depăși toate sentimentele de frică, teamă, neliniște și le poți îmbrățișa pe cele pozitive. Poți să îți creezi propriul colț de Paradis pe pământ. Lacrimile de suferință vărsate pe tot parcursul săptămânii se vor transforma în lacrimi de bucurie, ușurare.
Și nu în ultimul rând, iartă. Iartă-i pe cei ce ți-au greșit, chiar și pe cel mai de temut dușman.
Iartă-te pe tine însuți. Iartă-ți toate greșelile, toate scăpările, toate nereușitele.
Consideră această experiență ca o curățare a minții și trupului. O pauză de la zgomotul urban pentru a-ți asculta propriul zgomot, iar într-un final să te bucuri de liniște!
Te invit să accesezi zilnic rubrica Blog pentru a consulta viitoarele articole cu învățături practice desprinse din Săptămâna Mare.
1 Comment
Joia Mare când fiul nu și-a recunoscut Tatăl | Roxana Zidaru
[…] v-a plăcut acest articol, vă invit să lecturați articolul despre Săptămâna Mare din rubrica […]